PĂLĂRIILE GÂNDITOARE
“Pălăriile gânditoare “ sunt un instrument puternic de gândire, creat de Edward de Bono si utilizat de mari personalităţi şi corporaţii din toată lumea pentru a aborda un tip diferit de gândire, şi concomitent pentru a deschide noi posibilităţi şi oportunităţi.
Cât despre Edward de Bono, acesta a predat la Universităţile Oxford, Londra, Harward şi Cambridge, fiind considerat o autoritate in domeniul predării gândirii ca tehnica. Totodata, el a inventat conceptul de « gândire laterala » şi a pus la punct tehnici formale pentru gândirea creativă deliberată. Edward de Bono administrează cel mai folosit program de predare a metodelor de gândire in şcoală, curs care este acum predat in multe ţări din intreaga lume, iar contribuţia sa esenţială constă în inţelegerea creierului uman ca sistem auto-organizat. Pornind de la această bază solidă, el a elaborat instrumente practice în gândire, munca fiindu-i la fel de utilă atât în sălile de şedinţe ale unora dintre cele mai mari corporaţii din lume, cât şi în şcoli.
In ceea ce priveşte termenul de gândire laterala , aceasta a apărut pentru prima dată in anul 1967 şi îşi propunea să desemneze un proces sistematic de a gândi inovator, depăşind tiparele limitative ale gândirii logice. După definiţia propusă chiar de doctorul Edward de Bono, gândirea laterală ar putea fi inţeleasă astfel : Nu poţi săpa o groapă adâncind una mai veche.
Pe de altă parte, Edward de Bono, in demersul său de a concepe metoda celor şase pălării gânditoare, a pornit de la observaţia că în interiorul nostru, încercăm să facem prea multe lucruri deodată: suntem asaltaţi şi uneori chiar copleşiţi de prea multă informaţie, de emoţii, de procese logice, de dorinţe. El aseamănă aceste situaţii cu incercarea de a jongla cu prea multe mingi şi ca atare, a urmărit să aducă o ordine necesară în aceste procese.
Această metodă a pălăriilor gânditoare, pune accent pe simplitate, pe disciplina gândirii şi pe un efort conştient, orientat sistematic în anumite direcţii. Este asemenea unui joc de roluri care se inclină mai mult spre ceea ce poate fi, implicând gândirea constructivă şi pe cea creativă, decât spre ceea ce este care determină prin analiză, judecată şi concomitent prin argumentaţie.
Cele şase pălării au diferite culori care corespund celor şase direcţii de gândire, astfel pălăria albă este reprezentativă pentru fapte obiective şi cifre ; pălăria roşie pentru un punct de vedere emoţional, pălăria neagră pentru prudenţa dar şi evidenţierea punctelor slabe ale unei idei ; pălăria galbenă pentru optimism , gândire pozitivă şi beneficii ; pălăria verde care evidenţiază creativitatea, ideile noi ; pălăria albastră pentru organizarea procesului de gândire dar totodată şi controlul folosirii celorlalte pălării.
In ceea ce priveşte creierul uman, îl putem privi ca fiind un ghem incurcat de aţe, de diferite culori. Greşeala pe care o facem de cele mai multe ori in procesul de gândire este faptul că nu scoatem fiecare fir pe rând din ghem, ci incercăm să deznodăm ghemul, trăgând de toate firele simultan. Aşadar, putem asocia fiecare fir cu o pălărie, iar pentru un rezultat mai bun, trebuie să ne imaginăm că ne punem pe cap câte una, care corespunde unui anumit proces de gândire.
Raportandu-ne strict la culoarea pălăriilor, putem descrie pălăria alba ca fiind neutră, oferind pe de altă parte toata informaţia brută aşa cum a primit-o. Ea este cea care deţine informaţii despre tema pusă în discuţie şi face conexiuni, iar atunci când ne gândim la culoarea acesteia, ne putem imagina o foaie de hârtie care trebuie sa fie scrisă.
Pălăria albă trebuie purtată la inceputul discuţiei, sub aceasta fiind necesar să analizăm toate informaţiile obiectiv, să separăm faptele de speculaţii si să notăm ambele puncte de vedere atunci când există informaţii contrare. Părerile tuturor trebuie consultate, putându-se utiliza in acest caz si metoda japoneză, care spune că persoana care cunoaşte cel mai puţin despre subiect, trebuie să inceapă să vorbească.
Intrebările la care trebuie să răspundem, sunt următoarele: Ce informaţii avem ?; De ce informaţii avem nevoie ? ; De unde putem afla informaţiile necunoscute ?.
Pălăria roşie este cea care îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea faţă de anumite idei sau persoane intâlnite, dar totodată este şi cea care nu se justifică.
Roşul este culoarea asociată cu pasiunea, astfel este foarte uşor să ne dăm seama de faptul că această pălărie este reprezentativă pentru sentimente şi intuiţie. Sub pălăria roşie, trebuie să ne punem următoarele intrebări : Care sunt sentimentele mele în momentul de faţă ?Ce îmi spune intuiţia ? Pe de altă parte, este important de precizat că aceasta se utilizeaza doar pentru un timp foarte scurt, mai precis 30 secunde şi până la un minut.
Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează posibilităţi dar totodată crează finalul.
Galbenul este culoarea asociată soarelui, a optimismului. Sub pălăria galbenă trebuie să găsim beneficiile, valorile şi aspectele logic pozitive, cerând pe de altă parte un efort deliberat, deoarece este mai puţin naturală decât cea neagră, însă trebuie acordat ambelor acelaşi timp.
Pălăria neagră este criticul, care exprimă doar judecăţi negative. Aceasta scoate în evidenţă slăbiciunile unei idei, probleme potenţiale, riscurile, greşelile la soluţiile propuse. Aşadar, fiecare ingrijorare trebuie să fie motivată logic, iar rezultatul va fi unul mai bun dacă este folosită această pălărie imediat după cea galbenă.
Pălătia verde este cea care stimulează gândirea creativă, având rolul de a îndepărta erorile şi de a genera idei noi şi de a oferi soluţii alternative. Ea nu trebuie să fie logică, iar orice idee provocativă va fi luată în seamă.
Pălăria verde se foloseşte în două cazuri : atunci când vrem să venim cu o idee inovatoare sau atunci când dorim să imbunătăţim situaţia actuală.
Sub aceasta trebuie să avem mereu în vedere următoarele aspecte : orice idee trebuie luată în vedere şi notată; trebuie să incercăm să ne gândim la cât mai multe idei ; iar ideile ieşite din comun sunt mai valoroase decât cele care au un caracter comun.
Pălăria albastră poate fi purtată de orice participant, iar purtătorul ei are rol de facilitator, observând gândirea şi stabilind regulile jocului.
Ea este cea care controlează toate celelalte pălării, care conduce activ şi incurajează cea mai bună gândire din partea tuturor participanţilor. Totodată, stabileşte timpul alocat fiecareia dintre ele, iar la sfârşit rezumă totul, clarifică şi trage concluziile.
Cele şase pălării gânditoare, reprezintă o metodă ce poate fi utilizată atât individual, cât şi în grup şi care ne ajută să explorăm un subiect intr-un mod eficient şi să analizăm o problemă din mai multe perspective.
La baza aplicării acestei tehnici, putem aminti câteva reguli, mai precis : fiecare persoană trebuie să poarte pe rând toate cele şase pălării şi să nu le confunde între ele. Mulţi oameni de succes consideră că deţin o gandire raţională şi pozitivă, însă uită că o problemă trebuie analizată din mai multe puncte de vedere : emoţional, intuitiv, negativ, pentru a nu subestima rezistenţa la schimbare, la puterea afectivităţii. De aceea trebuie purtate şi pălăria negră şi cea roşie, care, la prima vedere, par contraproductive, insă cu toate acestea nu trebuie uitat că şi ele au aspecte pozitive : cea neagră e totuşi şi precaută, iar cea roşie reprezintă şi motivarea echipei.
A doua regulă face referire la faptul că fiecare pălărie se poartă pe rând, în ce ordine doreşti şi ori de câte ori ai nevoie. Nu trebuie insă să porţi două pălării în acelaşi timp, ci să gândeşti simplu şi corect. Trebuie separat entuziasmul de fapte şi faptele de emoţii. Totodată, este de reţinut că nu există o reţea generală de utilizare a pălăriilor, putându-se începe de la fapte, de la pălăria alba şi evoluând spre ataşamentul emoţional, la părerea echipei, mai exact la pălăria roşie.
Nu în ultimul rând, în şedinţe şi discuţii, pentru o comunicare eficientă, toţi trebuie să poarte pălării de aceeaşi culoare, în acelaşi timp, dar esenţial este că pălăria albastră este cea a şefului, care trebuie să păstreze mereu controlul şedinţei şi să dirijeze schimbarea pălăriilor.
Pe de altă parte pălăriile gânditoare pot fi văzute ca descrieri ale comportamentelor şi nu ale oamenilor, mai precis, sunt descrieri ale modurilor de
gândire pe care cei prezenţi trebuie să le urmeze cu toţii în acelaşi timp, în mod sistematic. Ele sunt folosite pe rând, dar este neapărat ca toţi membrii să poarte pălăriile de aceeaşi culoare raportându-se la acelaşi moment.
Această metodă foloseşte la maximum experienţa noastră, cunoştinţele, inteligenţa şi toate celelalte caracteristici ale fiecărui membru al grupului. Chiar şi agresivitatea unui individ este utilă atunci când ea este direcţionată intr-o direcţie care ne interesează.
In concluzie, metoda pălăriilor gânditoare poate fi aplicată de către un grup sau de către o singură persoană. Ea face ca resursele să fie folosite în mod complementar şi concentrate spre un obiectiv, în loc să se anuleze reciproc. Astfel spus, în loc să ne contrazicem, construim cu toţii sistematic drumuri în câte o direcţie propusă.
BIBLIOGRAFIE
1. De Bono,E., (2007), Şase pălării gânditoare, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu