METODE INTERACTIVE

 IN GRADINITA

           

            Metodele interactive de grup sunt modalitati moderne de stimulare a invatarii experentiale, de exersare a capacitatilor de analiza, de dezvoltare a creativitatii copiilor. Specific acestor metode este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre prescolari, schimbul de idei, de cunostinte, asigurand un demers interactiv al actului de predare-invatare-evaluare. Prin folosirea acestor metode, prescolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret si prin corelatiile elaborate interactiv, in care isi asuma responsabilitati, formuleaza si verifica solutii.

            Predarea traditionala in sensul in care educatoarea explica, iar rolul copiilor este acela de a urmari, nu produce invatare decat in foarte mica masura. Educatoarea trebuie sa gaseasca acele metode care sa permita “stocarea” informatiei pentru mai mult timp, copiii insisi trebuie sa organizeze ceea ce au auzit si vazut intr-un tot ordonat si plin de semnificatii. Daca copiilor nu li se ofera ocazia discutiei, a investigatiei, a actiunii si eventual a predarii, invatarea nu are loc.

            Modernizarea si perfectionarea metodologiei didactice presupune sporirea caracterului activ al metodelor de invatamant, adica aplicarea acelor metode cu un pronuntat caracter formativ. Pentru a realiza o educatie de calitate centrata pe copil este necesar ca activitatile de invatare sa fie combinate cu activitatile de cooperare, de invatare in grup si de munca interdependenta.

            Folosirea metodelor interactive de grup in activitatea cu prescolarii permite experimentarea, gasirea unor noi variante pentru a spori eficienta activitatii instructiv – educative din gradinita, prin directa implicare a prescolarului si mobilizarea efortului sau cognitiv. Adevarata invatare este aceea care permite transferul achizitiilor in contexte noi. Lucrul in echipa a oferit copiilor posibilitatea de a-si impartasi parerile, ideile, informatiile, iar timpul de solutionare a problemelor a fost de cele mai multe ori mai scurt.

            Conceptia moderna asupra educatiei prescolare presupune folosirea din plin a invatarii dirijate si spontane si considera invatarea drept actiunea principala a dezvoltarii inteligentei copilului. Gradinita s-a adaptat perfect cerintelor noilor generatii prin abordarea cu succes a unor metode inovatoare de organizare si desfasurare a activitatilor, imbinandu-le, in acelasi timp, in mod armonios cu metodele traditionale, fara de care procesul instructiv – educativ ar risca sa piarda din continut, din informatii. Cresterea calitatii procesului instructiv – educativ din gradinita, bunul mers al procesului de invatamant si rezultatele obtinute depind de metodele utilizate.

            Avand in vedere ca in gradinita principala activitate este jocul, metodele interactive trebuie introduse ca niste jocuri cu sarcini si reguli care sa fie antrenante, atractive. Copilul are nevoie nu numai de sprijin si indrumare, ci si de libertate si initiativa personala, iar educatorul trebuie sa inteleaga, sa accepte, si sa incurajeze modalitatile specifice prin care copilul achizitioneaza cunostinte: imitare, incercare si eroare, experimentare.

            Metodele in

teractive de grup castiga tot mai mult teren, reprezentand o alternativa la didactica traditionala in beneficiul copiilor si al cadrelor didactice in egala masura. Deci, regandirea educatiei formale se impune si ne obliga sa schimbam relatia cu copiii si intre copii promovand sprijinul reciproc si dialogul constructiv prin utilizarea de noi strategii. Prin aplicarea acestor metode copiii isi exerseaza capacitatea de a selecta, combina, invata lucruri de care vor avea nevoie in viata de scolar si de adult.

            De asemenea, aceste metode activeaza toti copiii si le dezvolta comunicarea, creativitatea, independenta in gandire si actiune, ii ajuta sa ia decizii corecte si sa argumenteze deciziile luate. Aceste metode presupun respectarea particularitatilor de varsta, imbinarea diferitelor forme de activitate, imbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri si activitatea frontala, evaluarea corecta a rezultatelor obtinute si reconstituirea relatiei educatoare – copil. Metodele de invatare activa implica copiii in procesul de invatare in sensul formarii lor ca participanti activi la procesul de educare, astfel fiind ajutati sa inteleaga lumea in care traiesc si sa aplice in diferite situatii de invatare ceea ce au invatat. Aceste metode sunt folosite din ce in ce mai mult in practica educationala alaturi de cele traditionale ori in combinatie cu acestea.

            Asadar, metodele interactive determina solicitarea mecanismelor gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii. Ele sunt totodata mijloace prin care se formeaza si se dezvolta priceperile, deprinderile si capacitatile copiilor de a folosi roadele cunoasterii transformand exteriorul in facilitati interioare, formandu-si caracterul si dezvoltandu-si personalitatea.

            Toate metodele interactive de grup stimuleaza creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor si formarea de capacitati ca: spiritul critic constructiv,  independenta in gandire si actiune, gasirea unor idei creative, indraznete de rezolvare a sarcinilor de invatare.

            Dintre obiectivele metodelor interactive enumeram:

·        Formarea sau promovarea unor calitati europene ce au la baza atitudini si competente democratice, stabilirea unor relatii interculturale care au la baza comunicarea;

·        Insusirea unor cunostinte, abilitati, comportament de baza in invatarea eficienta a unor abilitati practice in conditii de cooperare;

·        Dobandirea primelor elemente ale muncii intelectuale in vederea cunoasterii realitatii si a activitatii viitoare de invatare scolara;

·        Implicarea activa si creativa a copiilor pentru stimularea gandirii productive, a gandirii divergente, libertatea de exprimare a cunostintelor, a gandurilor, a faptelor;

·        Formarea deprinderilor copiilor de a gasi singuri informatii, de a lucra in echipa, de a aplica cunostintele in diferite situatii de viata, de a constientiza stilurile de invatare pe care le prefera (adica cum invata o poezie, o poveste, cum realizeaza un desen, o constructie etc., cel mai repede);

·        Realizarea unor obiective interdisciplinare, a sti sa culeaga informatii despre o temă data , a sti sa identifice probleme diferite, a sti sa faca conexiuni;

·        Incurajarea autonomiei copilului si promovarea invatamantului prin cooperare;

·        Focalizarea strategiilor pe promovarea diversitatii ideilor;

·        Formarea unui sistem de capacitati;

·        Formarea deprinderii de a gandi critic;

·        Comunicarea pe baza unei tehnologii informationale, moderne, interactive.

     

METODE:

      Bula dublă - este o metoda de predare-invatare, usor de aplicat, care grupeaza asemanarile si deosebirile dintre doua obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este reprezentata grafic din două cercuri mari in care se aseaza cate o imagine care denumeste subiectul abordat. De cele doua cercuri mari se afla relationate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifica asemanarile, iar in cercurile exterioare se specifica caracteristicile fiecarui termen, particularitatile sau deosebirile.

      Schimbă perechea - este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activităţile cu preşcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării şi rezolvarea de probleme prin lucru în pereche. Metoda ,,Schimbă perechea,, am folosit-o în activităţi de observare, activităţi de convorbire, activităţi practice, etc.

      Brainstormingul, in traducere directa ,,furtuna in creier, sau ,,asalt de idei,, este o metoda pe care am folosit-o pentru a ajuta copiii sa emita cat mai multe idei pentru solutionarea unor probleme, fara a critica solutiile gasite. Aceasta metoda am utilizat-o frecvent in activitatile de dezvoltare a limbajului pentru a da frau liber imaginatiei copiilor si a le dezvolta capacitatile creatoare. Cu rezultate bune am folosit brainstormingul in cadrul povestirilor create dupa un tablou, sau un sir de ilustratii, in lecturile dupa imagini, convorbiri si jocuri didactice.

      Diagrama Venn este o metoda interactiva, de fixare, consolidare si evaluare a cunostintelor. Aceasta metoda are o larga aplicabilitate si se poate folosi cu succes in activitatile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc.. Diagrama Venn este formata din 2 cercuri care se suprapun partial. In spatiul care intersecteaza cele doua cercuri se aseaza, desenate sau scrise, asemanarile dintre două obiecte, idei, concepte, iar in cele doua cercuri se aseaza aspectele specifice ale acestora. Pentru fixarea si evaluarea cunostintelor copiilor, se foloseste aceasta metoda in activitatile de povestire, observare, convorbire, etc.

      Metoda „Piramida şi diamantul” reprezintă o strategie moderna de instruire care are la baza impletirea activitatii individuale cu cea desfasurata in mod cooperativ. Prin aplicarea acestei metode se urmareste antrenarea in activitate a fiecarui copil, astfel incat intregul colectiv sa participe la solutionarea sarcinilor date.

      Pentru aplicarea acestei metode se parcurg urmatoarele etape:

             - expunerea datelor problemei in cauza

             - anuntarea temei

             - impartirea copiilor în 2 grupe

            Este o metoda care:

             - stimuleaza interactiunea intre copii

             - dezvolta abilitatile de comunicare

             - dezvolta gandirea

            Metoda „Cubul” reprezinta o strategie de predare-invatare care presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective.

            Pentru aplicarea acestei metode se parcurg urmatoarele etape:

             - realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza.

             - anunţarea temei.

             - impartirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinand o tema de pe fetele cubului.

             - Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

             - Compară: ce este asemănător, ce este diferit.

             - Analizează: spune din ce este făcut.

             - Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

             - Aplică: la ce poate fi folosită?

             - Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.

             - redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe

METODA OBSERVAŢIEI

           A observa inseamna  a cunoaste ,a examina un obiect ,un process a face constatari si remarci  in legatura cu ce privim.Deasemenea observatia contribuie la obtinerea de informatii necesare pentru solutionarea problemlor decizionale.

         Metoda observatiei –metoda de cercetare exploratorie sau descriptiva,utilizata pentru culegerea de date primare referitoare la –persoane ,obiecte ,fenomene in cazul in care cercetatorul nu comunica direct cu subiectii ,obiectele sau situatiile supuse investigatiei.

Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de experiment.

Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata atât în studiile de tip cantitativ, cât si în cele de tip calitativ.

BRAINSTER si colab. (1995) definesc observatia ca fiind un act de urmarire si descriere sistematic&# 818c22i 259; a comportamentului si evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural.

Primele cercetari centrate pe aceasta metoda au fost cele antropologice în scopul întelegerii altor culturi.

Etimologie: "observare" (latina): a privi, a fi atent la.

În cadrul observatiei are loc constatarea si notarea fidela a fenomenelor, asa cum se desfasoara ele în realitate.

În cadrul experimentului de laborator, observatia este subordonata scopurilor acestuia si va urmari obtinerea unor date suplimentare care sa ne ajute la explicarea modificarilor survenite în variabila dependenta.

Scopurile observatiei sunt:

    de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, actiuni, norme si valori;

      de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite întelegerea a ceea ce se întâmpla acolo;

      de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect întelese;

       de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate;

     de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor înainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevarat înteles;

      de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre aspectele neasteptate si neprevazute.

Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie.

Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica.

Caracteristici:

      are un caracter flexibil;

     gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pâna la o situatie libera de orice tenta de urmarire sistematica;

     observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, înguste sau poate avea un caracter general.

În ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii) observatiei, putem întâlni mai multe modalitati:

1    observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);

   observator prezent si implicat (ex. observatorul înlocuieste profesorul la clasa respectiva);

   observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - în anchete, la politie).

În functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem întâlni:

-       explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pâna la

-       explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.

Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, în situatii asemanatoare sau diferite.

Cu cât avem mai multe observatii, cu atât precizia concluziilor formulate pe baza lor creste.

Înregistrarea aspectelor observate se poate realiza printr-o simpla luare de note sau prin utilizarea de mijloace audio - vizuale, care sa ne permita urmarirea repetata si independenta a celor înregistrate.

În ceea ce priveste feed-back-ul, observatorul poate opta pentru oferirea unui feed-back complet participantilor cu privire la cele observate si constatarile facute sau poate întrerupe complet orice contact cu cei observati.

Tipuri de observatie:

-       naturala;

-       sistematica;

-       autoobservatia.

             OBSERVAŢIA NATURALĂ

Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane în mediul lor de viata.

Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei.

Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de înregistrare.

O atentie deosebita trebuie acordata situatiei în care observatorul este ascuns si cercetatorul nu informeaza subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi încalcate principiile de etica).

Observatia naturala se utilizeaza foarte mult în studiile de psihologia educatiei, cât si în cele de psihologie sociala, când observatia se poate realiza în paralel cu alte activitati curente, cadrul didactic putând sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar în rezolvarea unor probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.

Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa apelam la observatia sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.

Pentru cercetator este important, în primul rând, sa descriem fenomenul observat si, în al doilea rând, sa extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitativeextrase.

Ponderea interpretarilor ramâne, însa, în cadrul observatiei analizei calitative.

Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze dinainte stabilite.

Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului în desfasurarea fenomenului studiat.

Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat în timpul desfasurarii fenomenului luat în studiu.

Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont atât de criteriile etice, cât si de specificul grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei.

Limite ale metodei observatiei naturale:

-       nu poate fi utilizata în toate situatiile;

-       este mai putin utilizata în studiul unor ipoteze bine definite, în conditii bine specificate.

Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt într-o permanenta schimbare si cercetatorul trebuie sa înregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante, urmând ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii.

Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata în investigarea unor aspecte sociale complexe, pentru a întelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor observatii.

               

               OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ

S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.

În observatia sistematica se pot crea situatii specifice în scopul studierii comportamentului urmarit.

Ea trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:

        Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile în care se manifesta anumite caracteristici).

  Grila de observatie ne ajuta sa înregistram într-o forma clara aspectul care ne intereseaza.

  De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai întâi stabilim o lista de componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare îl împartim în comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare.

        Faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretarile de orice natura.

     Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de valabilitate generala.

 De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a avut un comportament agresiv (o altercatie).

În cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de câteva comportamente specifice. În acest caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent ipotezele de start asupra comportamentelor ce vor fi urmarite.

De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu asupra comportamentului social al copiilor în vârsta de 3 ani, înregistrând copii într-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei camere video. Fiecare copil a fost înregistrat timp de 100 minute, observatorii vizionând înregistrarile si codând comportamentul fiecarui copil la fiecare 15 minute.

Au notat urmatoarele:

neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti copii;

        joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau interesat de jocurile celorlalti copii;

        împreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu este antrenat într-o activitate particulara;

          joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii asemanatoare, dar nu interactioneaza;

        joc în grup: copilul se joaca cu alti copii, împart jucariile sau participa în activitati de joc organizate ca parte a grupului de copii.

Autorii au fost interesati, în special, de tipul secventei de joc sau de ordinea în care copiii au manifestat diferite comportamente.

Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la neocupat la joc paralel, în schimb trec frecvent de la joc paralel la joc în grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel este o stare de tranzitie, în care copilul decide daca va interactiona cu ceilalti în situatia de grup.

   

Probleme metodologice în cadrul observatiei sistematice

1   echipamentele: se pot utiliza de la simple însemnari (creion, hârtie) pâna la camere video si cronometre reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa influenteze comportamentul subiectilor.

Reactivitatea subiectilor poate fi redusa: prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul unor ferestre cu vedere unidirectionala; prin înregistrari cu camere video ascunse sau microfoane ascunse; subiectii sa se acomodeze o perioada de timp înaintea începerii observatiei cu prezenta observatorului si a echipamentului de înregistrare. Concordanta între observatori: gradul de acord între observatii simultane asupra aceluiasi comportament facute de catre observatori diferiti.

 Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord (concordanta interevaluatori) trebuie sa fie de cel putin 70%.

     esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate (la un grup de elevi: 7 - 9 comportamente pe care sa le urmarim în acelasi interval si pe care le vom urmari la intervale de timp dinainte stabilite (o data la 10 minute, o data la 5 minute).

Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea continua cu clasificari, conceptualizari si anticipari ale unor relatii.

Ea are un caracter:

-       constatativ si

-       de diagnoza.

Datele obtinute din observatie se înregistreaza cât mai exact, fara interpretari, într-un tabel special - protocol sau grila de observatie.

Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit numar de ori, pentru a se ajunge la concluzii valabile.

Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:

-       sa aiba un plan dinainte stabilit;

-       sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;

-       înregistrarile sa se desfasoare firesc.

Grila de observatie este instrumentul utilizat în cadrul activitatii de observare propriu-zisa si se realizeaza pe baza unei documentari sau a unei anchete prealabile.

Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru datele brute. Pentru a se putea opera simultan cu toate rubricile de clasificare nu trebuie sa cuprinda decât cel mult 8-10 categorii.

Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele principale ale fenomenului studiat si sa fie disjuncte.

          AUTOOBSERVAŢIA

Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat în drepturi odata cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Ea s-a impus, în special, în studierea sinelui, considerându-se ca dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii favorizeaza o întelegere mai aprofundata a lumii cercetate.

Cele mai utilizate tehnici:

-       jurnalele;

-       fisele de monitorizare;

-       autoraportul.

       

         STADIILE OBSERVAŢIEI

Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la câteva întrebari care directioneaza cercetarea. 

De ce se initiaza observatia?

Care sunt întrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?

Întrebarile pot fi formulate în termen de ipoteze sau ca simple afirmatii: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu personalul medical comparativ cu cei cu anxietate crescuta"; afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune între pacienti si personalul medical".

Formularea întrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la asimilarea literaturii de specialitate relevante (cercetari facute în ultimii 10 ani).

Cine va fi observat?

Cine vor fi subiectii? În ce tip de activitate vor fi ei urmariti?

Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa îndeplineasca?

"Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie medie si primara".

De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?

           Unde va fi realizata observatia?

"În clinici, servicii ambulatorii, loc public".

Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde considera ca probabilitatea de aparitie a acelui comportament este mai mare.

Pe ce perioada de timp se va întinde observatia?

Observatia se realizeaza:

-       Continuu;

-       repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;

Ex. jocul la copii:

-       camere video: o înregistrare mai lunga, alegând apoi perioadele potrivite;

-       vizual, din timp în timp, la intervale dinainte stabilite.

 Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si cum se va face înregistrarea datelor obtinute?

Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.

Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta în procesul de observatie.

Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic acestui proces, grila cuprinzând unitati de comportamente ce vor fi observate: durata, intensitatea, frecventa si latenta comportamentelor.

Notarea detaliata a procesului observat este un element esential al metodei.

   Dupa Bannister: descrierea contextului în care are loc observatia, notând aici detalii de ambianta fizica, data, momentul zilei; descrierea participantilor - cu toate particularitatile de vârsta, sex, etnie, religie, educatie, statut socio-profesional; detalii despre observator - cine este, sex, vârsta, daca are vreo legatura cu subiectii observatiei; descrierea actiunilor participantilor: comportamente verbale si non-verbale, incidente intervenite; interpretarea situatiilor, gasirea de semnificatii comportamentelor urmarite, semnificatii care pot deriva din comportamentul participantilor, din experienta observatorului sau din proiectia experientei observatorului;

     oferirea de interpretari alternative, discutarea interpretarilor cu o alta persoana familiara cu tema cercetata;

  analiza reflexiva vizeaza explorarea reactiv-emotionala a observatorului si analiza problemelor etice pe care a trebuit sa le depaseasca.

Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din urmatoarele criterii:

             Criteriul cronologic;

   Evenimentele - cheie - când sunt prezentate si interpretate evenimentele majore fara a se tine cont de ordinea în care au avut loc

      Contextul - fiecare loc în care a avut loc observatia, constituind un studiu de caz de care se va tine cont în analiza;

   Persoanele - indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiza; Procesele - datele observatiei sunt organizate astfel încât sa descrie procese relevante pentru cercetare. Ex: luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;

     Problema - cheie, când rezultatele observatiei au rolul de a face lumina cu privire la anumite aspecte. Ex: cum se adapteaza elevii la noul sistem curricular.

      AVANTAJELE OBSERVAŢIEI

-       este o metoda mai putin intruziva;

-       are caracter flexibil, permitând o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate anterior;

-       furnizeaza date bogate într-o perioada scurta de timp;

-       are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu nimic);

-       observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale;

-       observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si poate fi replicata (repetata).

        

LIMITE

-       dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul investigat (exista variabile perturbatoare);

-       daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;

-       categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;

-       este o metoda costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului si personalului calificat necesar;

-       calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea observatorului.

În general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode în cercetarea psihologica.

INSTRUMENTE DE OBSERVAŢIE

GRILA DE OBSERVAŢIE

Observatia sistematica pune în actiune grila de observatie.

Grila de observatie este:

-       o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;

-       mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.

Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.

Categoriile pe care le vom folosi:

-       trebuie sa fie disjuncte;

-       trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;

-       se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare si condensat în concepte.

Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii diferite.

Exemplu:

Identificam tipul de temperament al unei persoane:

-       gasim în viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale - situatii test;

-       aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem clasifica mai usor;

-       ele cuprind indici de temperament pe care îi putem sintetiza, îi putem condensa într-o grila de observatie a comportamentului.

Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:

-       coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam (comportamentul)

-       linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament. Marcam cu "x" semnificatiile posibile pentru fiecare fapta de conduita în una sau mai multe coloane de atitudini, iar cu "xx" gradul maxim de plauzibilitate.

Faptele de conduita	Temperament
	Coleric	Sangvinic	Flegmatic	Melancolic
- se decide greu pentru actiune, are gesturi sovaitoare			x	xx
- îsi pierde rabdarea asteptând sa-i vina rândul, se agita	xx	x
- este emotionat înainte de probe	x			xx
- executa activitatea în ritm lent, dar cu destula acuratete			xx	x
- reactii verbale abundente, se îndeamna pe sine (haide, nu te lasa!)	x	xx
- reactii motorii abundente, devine nervos când greseste, apar violente verbale, plusul de energie se descarca pe fiecare act	xx
- abandoneaza când esecurile se acumuleaza	xx	x

          CONDITII NECESARE APLICARII METODEI OBSERVATIEI

      1.Caracterul observabil-informatiile cautate trebuie sa poata fi obtinute prin intermediul observarii.Alte informatii pot fi obtinute indirect pe baza unui comportament ce poate fi observat.Dar exista informatii care nu pot fi obtinute prin observare –pentru a caror indentificare se vor utiliza alte metode de cercetare cantitative si calitative;

    2.Caracterul repetitiv-aspectele urmarite trebuie sa sedesfasoare cu o anumita periodicitate ,sa fie predictibile intr-o anumita masura.

Nerepetabilitatea-sporeste considerabil costul observarii si relevanta observatiilor se diminueaza drastic.

    3.Durata relativ scurta-comportamentul sau fenomenul studiat poate fi observat  daca se desfasoara intr-un interval relativ ;observarea unui fenomen pe timp de saptamani, luni poate fi costisitoare si astfel se vor folosi alte metode:interviul, sondajul etc.

         CRITERII DE DIFERENTIERE A TIPURILOR DE OBSERVARE

1.Mediul de desfasurare al cercetarii-observarea in mediul natural/simulat

2.Gradul de disimulare-observarea disimulata/nedisimulata

3.Gradul de structurare-observarea structurata/nestructurata

4.Apelarea la factorul uman si la echipamente-observarea personala/pe       baza de echipamente

5.Coordonata temporala-observarea directa/indirecta